noiembrie

De ce suntem intr-un asa sofisticat dar prost proiectat mod creati incat ruinam fiecare suflare de speranta si dragoste pe care-o primim cu bunatate? De ce nu reusim sa-ntelegem fericirea si ne abatem mereu si mereu de la calea asta dezvaluita cu atata migala, destramand-o in cateva secunde de uitare? De ce pretindem mereu increderea oamenilor, dar niciodata nu suntem capabili s-o dovedim, la randul nostru, altora? De ce ne pierdem atat de des in cuvinte magice, dar fara macar a le pricepe magia? De ce ne suparam atat de repede din pure nevinovatii si nu ne amintim ca ne deranjeaza supararea celorlalti? De ce ne straduim sa construim atatea castele de nisip pe care singuri le daramam aruncand ura si gelozie si barfa si decurajare si altele, si altele…? De ce asteptam dragoste de la persoanele pe care le-am ranit usor, usor, usor… dar atat de profund, incat stradania daruirii aceleiasi iubiri e neindeajunsa pentru noi? De ce uram asa de usor, dar iertam asa de greu? De ce stim toate raspunsurile la acest gen de intrebari, dar continuam totusi sa ne plangem vietii ca nu o intelegem? De ce uneori ne izbeste melancolia cu capul de toti peretii incaperii, si ei devin dintr-o data asa de multi… sau remuscarea… sau dorul, tristetea, lacrimile, mania, greul, singuratatea… si peretii sunt din granit si nu mai cad. Dar noi cadem si ne umplem de vanatai. Si se intampla uneori sa nu fie nimeni sa ne mangaie ranile si sufletul.
Dar lasam soarele sa rasara! Si chiar daca nu credem in el, oricum rasare, rasare singur! (oare soarele de cate cicatrici a avut nevoie ca sa poata sa rasara singur?) Si ne lumineaza iar calea, si ne usuca lacrimile si dorul si tristetea si ne umple de tralucire si-astfel nu mai suntem singuri, caci ne zarim usor umbrele… si pana la urmatoare furtuna, toate ranile se vindeca. Si soare ne-nvata rabdator iar si iar si iar cum sa facem cand el nu e cu noi.
De ce cateodata ploua mocaneste zi si noapte si zi si noapte si zi si noapte…?

missing

mai tii minte ce gust are plictiseala?
sau nu, nununu.
cum simti plictiseala printre adierile incinse...

cumpara-mi 3 doze de nestea si ne intalnim in fata la casa aia
fetele vin sigur
sa ai niste bani si aparatul foto la tine, poate nu ne mai intoarcem
sa pui "joia dulce" in geanta aia cu porci albastri

imi place cum in fiecare vara ma regasesc pe mine, nu pe ea, stii tu
si imi place ca e cald peste tot, nu doar in casa
imi place ca marea ma cheama, si chiar daca nu ma duc, m-asteapta
imi place ca vara e asa, ca parte din mine, noi
imi place cum toata lumea iubeste vara, asteapta vara, si sunt putin geloasa, dar stiu ca nu-i doar a mea
imi place ca vara ne impacam bine
imi place rochia aceea retro cu dungi, nu prea mult, dar acum mi-e dor de ea
imi plac serile cu miros de tei
serile de la mine, serile de la g, serile in spate, serile pe drumuri, serile calme, serile cu filme, serile in care bem, serile in care radem, serile cu noidoi, serile la tv, serile in general, serile in care planuim alte seri, serile la telefon, serile esuate, serile in care mi-e dor de tine, serile senine, serile pe asflat, serile in care dansam, serile cu gofish, in general serile cand ne pupam si imbratisam prea mult, astea cel mai mult imi plac, serile
si noptile nedormite, noptile pe-afara, noptile pe mess de obicei, noptile
si diminetile pe bloc la d, diminetile de la ora 12, diminetile devreme, diminetile cu soare, diminetile optimiste, diminetile triste (ploua), diminetile la izvor, diminetile de duminica, diminetile cu noi doi, diminetile in care ma trezesti tu, diminetile cu romane de dragoste, diminetile cu ceai, diminetile cu lumina aia care intra prin jaluzele, am mai scris eu despre ea, diminetile departe de casa, diminetile cu voi, diminetile

ma lasa inspiratia, dar imi place vara oricum

♥

iubitule, imi place zambetul tau, camasa ta rosie, ochii tai de ciocolata.

stiu ca pentru zambetele tale din fiecare zi as arunca la gunoi toate dupa-amiezile pe care le pierd pe canapea, plus rochiile si parfumurile, si as putea chiar renunta la ciocolata cu lapte si la romanele de dragoste si la ceaiurile de tei si la intreaga cutie cu farduri si la plimbarile mele de vineri seara si la zilele de joi si la soarele de august si la serialele mele favorite si la freshurile de portocale si poate chiar la cea mai buna piesa de teatru. si sunt aproape sigura ca as da la schimb o seara de barfe pentru o imbratisare sufocanta.
ma-ntelegi?

superficial

imagineaza-ti niste ciorapi din dantela, sau o rochie stramta si neagra, sau o pereche de pantofi scumpi, inalti, fini, lacuiti, un camp de margarete intins la infinit, intr-o ploaie de culoare si o baie de caldura si lumina, sau un pat cu baldachin intr-o camera ingusta si intunecoasa, sau o casa alba cu usa rosie, cu un gard mic din lemn si o cutie postala in fata.
imagineaza-ti o alee goala, luminata jur-imprejur de felinare - luminata prost. aproape ma cunosti. desi eu nu sunt asa.
un film bun, o vara fara sfarsit, un rasarit, doua, trei, toate la fel, pe bloc, nici prea romanitc, nici prea sec, un sarut prelungit, o doza de suc, un parfum acrisor, feminin, trei piersici, un rimel, doua carti bune - prea bune, un bilet la teatru, adica doua, o plimbare, un aparat foto, 5 lei, dar banii n-o ne ajunga niciodata.
apoi londra.

prietena mea cea mai buna, asfaltul se racoreste pe la unspe si-un sfert, atunci putem sa ne intindem si sa ne uitam la cer.

iar acesata e capatul nevoilor mele, cuvintele mele de suflet, ciocolata calda, aromele prajiturilor, parfumurile scumpe, romanele de doi bani, obsesiile neimplinite, fotografiile, imbratisarile lui din fiecare seara, pantofii inalti, cantecele noastre, toate noptile de vara, dragul meu, diminetile cu soare. asta-i tot.

i got sunshine in my bag

escapadele tarzii din serile de august, imbratisarile sufocante, toate visele, implinite sau neimplinite, toate dozele de nestea cu lamaie, toate, prietena mea cea mai buna!, romanele pe care n-o sa le citim niciodata, toti oamenii de pe strada de care am ras cu ele si chiar imi pare rau pentru ca imi place sa cred ca am un suflet bun, dar cine zice ca nu am? (multumesc, nu m-am plictisit nici in cea mai proasta luni), toate plicurile de supa de la ea, in fata televizorului (nu ne-am mai uitat la liceenii rock&roll, ce film naspa, oricum), zilele de joi (care-i faza cu zilele de joi?), supa de rosii de la mine, fashiontv, serile din spatele blocului (sa nu le uiti niciodata, sunt cele mai frumoase seri din viata ta! eu am fost acolo), diminetile in care soarele a intrat direct, paralel cu toate problemele, printre jaluzele si m-a trezit intr-o imbratisare calda si dorita si uitata si reamintita si retraita la infinit, toate sesiunile de ras de dupa filmele proaste sau fotografiile urate, sau chiar de dupa despartirile repetate si melodiile deprimante. si el pentru ca a intrat in viata mea de acum si n-a iesit niciodata de acolo chiar daca a plecat de mai multe ori.
nu e un deprimant, nici complicat, nici rautacios, e realitatea mea adolescentina si lucrurile pe care le iubesc, chiar daca nu intereseaza pe nimeni, dar prietena mea cea mai buna zice ca am talent si m-a rugat sa-mi fac blog si asa e cand iubesti pe cineva, vrei sa-l vezi fericit. salut prietena mea cea mai buna.

we wait to wake to get a ride in the rain

cauta-mi te rog, intre paginile sufletului tau, acel mic citat care sa defineasca starea mea de spirit.
starea mea de spirit de acum.